~”Mişelie” şi minţi pierdute

Consider sfant dreptul la proprietate. O proprietate castigata prin munca cinstita, prin inteligenta, prin capacitate creatoare, prin inventivitate. Socotesc insa ca in tarile in care timp de decenii a domnit un regim comunist care a nationalizat nu doar fabrici, uzine,ateliere, ci si bogatiile solului si subsolului, pamantul, imobilele, dandu-le destinatii aservite scopului, politicii, respectivului regim, solutia restituirii in integrum este una pricinuitoare de mari si nedrepte injustitii, de mari si probabil irecuperabile pagube pentru Romania. Palatele confiscate s-au transformat, in timpul regimului comunist, in spitale, in maternitati, in biblioteci universitare, judetene si municipale, in teatre si filarmonici, in case culturale, in muzee,in monumente ale culturii noastre etc.Unele din ele au devenit locuinte pentru sute si mii de cetateni, inghesuiti de nevoie dar si cu concursul ocupantilor sovietici, al unor legi restrictive, ca de pilda legea care prevedea cati metri patrati are voie sa ocupe fiecare chirias, in spatii sufocante. Acum navala urmasilor, reali sau imaginari, inventati prin siretlicuri avocatesti, a pornit tavalugul restituirilor ce da totul peste cap. Chiriasii sunt azvarliti in strada de noii proprietari, romi imbogatiti pe cai oculte in vestul Europei care au cumparat cu ajutorul mismasurilor facute in justitie,aceste palate. Pe acestia nu-i intreaba nimeni de unde au atatia bani, pe ce canale au intrat in tara miloane de euro, iar ce este mai hilar, nu platesc taxe si impozite, considerandu-se cetateni fara nici un fel de obligatii fata de Statul roman. Muzeele, unele de renume european, trebuie sa fie retrocedate. Pelesul va fi la discretia majestatilor lor regale, Mihai si Ana, dar si a urmasilor acestora, despre a caror vointa in ceea ce priveste destinatia castelului, nu vom sti deocamdata nimic. Branul se intoarce la urmasii printesei Ileana si ai lui Anton de Habsburg. Dar Austria a dat o lege, dupa prabusirea imperiului, prin care au fost abrogate toate titlurile de noblete si privelegiile lor. Altfel, va imaginati ce uriasa ar fi fost averea pe care Anton de Habsburg ar fi putut sa pretinda sa i se restituie.Nici regii Frantei sau urmasii lor nu au cerut restituirea Versailles si a celorlate splendori construite de Ludovici. Dar noi suntem mai catolici decat… austriecii si decat francezii! Revenind la printesa Ileana, dupa cum marturiseste doamna Olga Brediceanu-Fruma, intr-un interviu publicat in Magazinul istoric pe aprilie 2006, “venea o fiica si sora de rege (rege roman! n.n.) sa ceara dezmembrarea Romaniei. Cand a nascut primul copil, pe printul Stefan, printesa Ileana a adus pamant de la Bran, l-a pus sub pat si a zis ca a nascut pe pamant translivan. Adesea tata (Caius Brediceanu, n.n.) incerca sa-i explice cat de penibila era pozitia ei. “Si mai departe Olga Brediceanu _ Fruma spune :Intr-o noapte pe noptiera din dormitorul tatei a sunat telefonul. Era regele. Tata avea relatii foarte bune cu el. Cand venea in tara, uneori lua masa cu el. “Draga Brediceanu, ce face nebuna aia de sora-mea? a intrebat Carol. Vezi de baga-i mintile in cap.” Dupa cate stiu, catre sfarsirtul vietii mintile principesei au revenit la locul lor, sfarsindu-si destinul uman in rasa de calugarita. Dar mintile guvenantilor romani de dupa 1990 sunt atat de risipite in ceturile democratiei, incat ar fi in stare sa spolieze tara de bruma de vlaga care i-a mai ramas.Dovada si miselia cu care au actionat guvernantii in cazul testamentului lui Gojdu. Pigmeii de acum, inconstienti sau pur si simplu lipsiti de respect fata de gestul marelui inaintas, nu se sfiesc sa cedeze partii ungare, un drept creat in exclusivitate pentru bursierii romani, care trebuia, in viziunea lui Gojdu, sa fie sprijinti sa acceada la invatatura inalta ca, la randul lor, sa-si lumineze neamul, sa-l apere cu ajutorul legilor in fata autoritatilor austro-ungare care ii nesocoteau drepturile. S-ar mai cuveni discutate temeiurile legale dupa care sunt restituite averile grofilor unguri printre care unele de valoare inestimabila pentru patrimoniul cultural national,stiindu-se ca la sfarsitul primului razboi mondial, dupa destramarea imperiului austro-ungar au fost platite uriase despagubiri de catre noul stat roman intregit cu provinciile istorice. Va trimit un text de istorie contemporana in ideea ca ar interesa includerea lui intr-una din revistele tiparite pe care le preconizati. Tema este interesanta, chiar daca inactuala, dar filipica lui Take Ionescu impotriva lui Bratianu foarte putin cunoscuta. Cat despre marele Bratianu, asa cum l-au “descoprit” astazi liberalii si istoricii aserviti lor,sunt multe lucruri de spus. Unul dintre acestea este tocmai neroada pozitie pe care a avut-o in legatura cu problema Banatului. Daca nu ar fi fost el, altfel ar fi aratat granita noastra cu Serbia si romanii din Varset, Biserica Alba, etc ar fi fosst in tara lor.

Scrieti un comentariu