~Ce este un “Teatru Naţional” ???
M-am obisnuit in cursul unei vieti ca, macar din cand in cand, in functie de spectacolul programat, sa trec pragul Teatrului National din Timisoara. Ba chiar a fost un timp, in anii 70 in care am tinut la o publicatie locala cronica de teatru.Din start trebuie sa spun ca in anii aceia (adica 1970…, poate chiar ceva mai inainte) teatrul timisorean de limba romana -intrucat in Timisoara, in aceeasi cladire mai functioneaza Opera nationala, Teatrul maghiar si Teatrul german- a avut datorita managementului excelent al regretatului actor Gh. Leahu, o cota valorica deosebita receptata de public, confirmata de cronicarii dramatici de frunte ai tarii. Din 1990 insa, pe fondul miscarilor de mase, al parti-priurilor politice, care si-au instalat favoritii la carma teatrului (caz general valabil si astazi), teatrul timisorean a tot cazut cu fruntea in tarana. Dar parca nici unul din cei ce l-au condus n-a manifestat atata dispret, nepricepere ca actuala directoare Ada Lupu Hausvater. Instalata in toamna, doamna regizoare, caci astfel se pare ca este cunoscuta in lumea teatrului, n-a schitat un repertoriu pe masura unui teatru national. Au fost puse in scena, ce-i drept, cateva mostre de cabaret sau piesute pe care greu le poti incadra intr-un anume gen: Autobahn, Scrum. Cel din urma a avut premiera zilele trecute. Am asistat stupefiat, pe parcursul a doua ore si jumatate, la “filosofia anusului”. Scenele derulate sub ochiul unui regizor tanar si foarte apreciat de UNITER, care l-a si premiat, sunt greu de digerat. Se deruleaza sub ochiul spectatorului acuplari duble, fata-dos, cunnilinguus, ca sa nu mai vorbesc de limbajul fara perdea al personajelor-actori, multi dintre ei elevi ai Liceului de Arta “Ion Vidu” din localitate. Sa zicem ca aceste spectacole isi au destinatia lor_un public tanar, semidoct, bucuros sa revada pe scena ceea ce vede zilnic pe micul ecran. Dar Teatrul National ar trebui sa aiba, caci de aceea se cheama national, si un repertoiu alcatuit din piese reprezentative ale dramaturgiei universale si nationale. Nu cred ca a sosit momentul sa azvarlim la lada de gunoi a istoriei marile valori ale teatrului si sa ne cantonam in larvar, instincualism, bestial, in mizerie si vulgaritate. Arta insemna frumusete chiar daca ea se impune prin contrast datorita uratului; insemna inaltare sufleteasca, bucuria sau tristetea spectatorului. Ce ziceti stimatii mei compatrioti, am dreptate ?
_____________________________________
Ion Marin Almãjan (n.1940). Romancier, nuvelist, jurnalist prestigios.
Orientat cãtre un „bãnãţenism ideal”, o recompunere de realitãţi, document şi limbã. Cãrţi reprezentative: „Întoarcerea spre asfinţituri”, „Tornada” (roman), „Vremea hahalerelor” , „Mãtuşa mea Maria Theresia” (roman), „În afara gloriei” (roman), "Neimpacati in manie" (roman, 1974 ), "Tornada" (roman, 1980), "Intoarcerea spre asfintituri"
(povestiri, 1984), "Vremea hahalerelor" (pamflete, 1998) "Matusa mea, Maria Theresia" (roman, 2003), "In afara gloriei" ( roman, 2006).
____________________________
