SUNT ORTODOX ŞI IUBESC ORTODOXIA

iunie 6, 2007 la 6:19 pm · Înregistrat sub Uncategorized

Printre cele dintâi învăţături pe care bunicul meu, crâsnic, până la moartea sa prematură, al Bisericii Ortodoxe din Dalboşeţ mi le-a dat , a fost să-mi arate bobul de grâu şi, imaginat pe o faţetă a acestuia, chipul lui Dumnezeu .Din acel moment,ori de câte ori am avut în palmă bobul de grâu,am simţit un fior, o cutremurare lăuntrică, gândindu-mă că aş putea simţi atingerea lui Dumnezeu. Mai apoi, când am văzut că înainte de a tăia pâinea, bunicul face semnul crucii pe spatele ei ,am reţinut, pentru câte zile voi trăi, preţul spiritual, nu doar material, al pâinii . Alături de bunicul meu am păşit pentru prima dată pragul Bisericii ,copleşit de scenele cu sfinţi, martiri , evanghelişti, arhangheli , cu Fecioara cu Pruncul, cu Mântuitorul şi Sfânta Treime, într-o misterioasă, dulce, învăluitoare protecţie asupra copilului neştiutor şi temător .Glasul preotului bătrân care botezase , cununase şi dusese la groapă câteva generaţii de săteni, răsunase parcă venit de pe un alt tărâm, rostind cuvântul lui Dumnezeu .Îl completau vocile coriştilor, cea a bunicului şi le purtau pe toate în slavă clopotele .Şi astfel, vecinicia se pogora, se logodea , prin Biserică, cu pământescul, cu fiinţa umană, cu timpul trecător, cu firul de iarbă Sărbătoarea Sfintelor Paşte trecea întreaga comună printr-o uriaşă febră .Febra curăţirii prin post, a primenirii odăilor, casei,hainelor, oboarelor, animalelor şi a drumului ce trecea prin faţă .În seara Învierii, coboram sute de lămpaşe aprinse ( în vremea aceea nici un sat din Ţara Almăjului nu era electrificat ) spre Biserică a cărei avlie ( curte ) era înţesată de oameni .Întregul alai, cu preotul în frunte, pornea să>>> continuarea aici >>>