PROZE RECENTE: “SCORPIONUL DE JAD”

iunie 6, 2007 la 6:19 pm · Înregistrat sub Uncategorized

Toamnă târzie poleită cu aur. Aurul soarelui lipsit de căldura verii, aurul frunzelor ce se aştern în covoare pufoase pe alei, pe cărările neasfaltate ce străbat pădurea staţiunii. Aurul razelor răsfrânte în oglinda lacului. Staţiunea balneo-climaterică Bled, una din cele mai selecte din Europa interbelică, loc de popas al tuturor regilor balcanici în drum spre Europa occidentală, cuib de odihnă, după război, pentru mareşalul Tito, a adunat preţ de câteva zile, la invitaţia PEN-Clubului, scriitori din mai multe ţări ale bătrânului continent. Se vorbesc mai toate limbile, sârbă, franceză, engleză, italiană, germană. Numai rusul venit din Leningrad (în 1982 oraşul de pe Neva încă nu-şi schimbase denumirea) nu ştie nici o limbă străină. Pentru că încropesc fraze silite alcătuite din rusă şi sârbă, un talmeş-balmeş pe care el îl dibuieşte fericit, mă invită în camera lui la o sticlă de votcă şi la un peşte afumat. Când tăria ne abureşte mintea îmi vine poftă de cântat şi ca să mă dau mare şi să-l flatez pe rus încerc să-mi reamintesc unul din cântecele atât de vânturate pe la toate posturile de radio din vremea tinereţii mele, a “prieteniei veşnice” româno-sovietice: Şiraca strana maia radnaia. Dar rusul mă opreşte hotărât: niet, zice, spre nedumerirea mea, ăsta-i un cântec făcut pentru plăcerea lui Stalin şi a nomenklaturii. Am să-ţi cânt eu adevăratele cântece ruseşti. Şi-mi cântă rusul ceva ce n-am auzit până atunci, nici în multele filme sovietice pe care le-am văzut , nici măcar în întâlnirile pe care le-am avut cu colegii mei din presă. Mă întreb, în timp ce-l ascult pe Ivan, dacă nu cumva e o provocare, dacă nu voi fi chemat la întoarcerea acasă să dau socoteală că m-am lăsat provocat cu asemenea cântece din vremea ţarismului. Mă liniştesc cum pot şi continui guleaiul. De altfel Ivan avea>>> continuarea aici >>>