CUVINTE PENTRU URMAŞI: “STRĂMOŞII MEI AU BĂTUT EUROPA ÎN LUNG ŞI-N LAT, UDÂND-O CU SÂNGELE LOR”

Scriam in celalalt volum ca parintii mei, ca si bunicii, au fost tarani iar strabunicii si stra-strabunicii au fost tarani, oieri si osteni in slujba Habsburgilor.Au batut Europa in lung si-n lat, udand-o cu sangele lor.Cei care s-au reintors la casele lor au adus naravuri si moravuri din tarile prin care au trecut, dar mai ales cuvinte pe care cei de acasa le-au adoptat dandu-le intelegere dupa priceperea si nevoile lor.Copilaria mi-a fost luminata de lumea bunicilor.Zic lumea bunicilor intrucat viata,credinta, obiceiurile lor au fost total diferite de cele ale parintilor.Ei, bunicii mei, ca dealtfel toti cei de varsta lor traiau intr-un ritm masurat,egal,fara ruperi si fara isterii.Desi traisera,ba chiar participasera la doua razboaie mondiale.Credeau nesovait in rostul ce le fusese lasat de la Dumnezeu. Munceau un pamant rau, cainos chiar, care abia le dadea atata roada, cat sa nu moara de foame.Si totusi isi tineau cu bucurie sarbatorile,la praznicul( hramul casei ) erau invitate neamurile din toate satele in care se imprastiasera, la fel la Nedeie.Masa radea atunci de bucate.Apoi veneau zilele cumpatate.Nu erau decat doua-trei radiouri in toata comuna.De televiziunea nu se stia.Barbatii se duceau la casina sa asculte stirile din lume sau sa citeasca taitungul ( ziarul ).In noptile lungi de iarna, cel mai adesea cu nametii pana la braul ferestrei, se adunau cateva familii la sezatoare. Femeile torceau,barbatii povesteau langa un şol ( cana ) de tuica fiarta. Si aminteau ispravi din razboaiele prin care trecusera, spuneau povesti sau intamplari fantastice petrecute de ei sau auzite de la altii. Acolo am auzit pentru prima data >>> continuarea aici >>>